Cand sportul moare….

Despre sport as putea sa scriu manuscrise intregi, dar nu am sa o fac, pentru ca mi-ar lua prea mult timp si pentru ca nu are rost sa dezgropam mortii. Asa ca m-am gandit sa scriu doar despre “moartea” aparenta a sportului romanesc.

Sincer, la inceputul acestui an am crezut ca sportul a intrat in moarte clinica. O senzatie amplificata de mocirla din fotbalul mioritic, care ne place sau nu inca este sportul rege. Cunoastem cu toti ce se intampla in fotbal. Arbitraje “comandate”, valize, brichete si tot felul de nazdravanii de acest gen. Mai trist este ca din cauza acestor elemente care apartin sportului rege publicul a uitat de fapt esenta acestui sport. Sau cel putin, asta am crezut o buna perioada de timp. Insa m-am inselat, si m-am inselat tare. Am avut nevoie de 2 meciuri ale echipei mele de “suflet”, pana la urma (FC Bihor) sa-mi dau seama ca lucrurile nu stau chiar asa.

Acum doua saptamani, vazand parcursul foarte bun al echipei (6 victorii si 2 egaluri in ultimele 8 meciuri), m-am gandit sa ma duc la stadion dupa foarte multi ani de deceptii si dezamagiri. L-am sunat pe bunul meu prieten Bogdan si ne-am dus la meci. Ma gandeam ca va fi un meci tipic de esalon inferior, cu doua echipe care incearca sa mimeze fotbalul si se zbat in mediocritate. Mare mi-a fost surprinderea cand am vazut cum stau lucrurile. Stadion destul de populat, pentru un meci de liga a doua, cu aceasi suporteri oradeni care vin la meci pentru a vedea macar o samnata de fotbal nu pentru a face scandal, taraboi, sa injure aiurea.

Meciul in sine a fost de o calitate foarte ridicata pentru nivelul ligii secunde, cu o echipa, FC Bihor, plina de jucatori  tineri, foarte talentati, la care nu le este frica sa joace fotbal. Aparare avansata, iesiri foarte bune la off-side, pressing agresiv…adica exact la ce nu ma asteptam. Nu intru in date tehnice, pentru ca nu are rost. Important a fost faptul ca am vazut un meci de foarte buna calitate si m-am dus acasa multumit.

Dupa meci prietenul Bogdan a venit cu o idee trasnita. Ce-ar fi sa mergem la Cluj la urmatorul meci. Am zis ok, pentru ca oricum aveam si alte treburi de rezolvat la Cluj. Drumul si toate celalalte amanunte nu le mai scriu, pentru ca le-a scris deja Bogdan la el pe blog.

Ce as vrea insa sa scot in evidenta, este cu totul altceva. La Cluj am gasit niste iubitori de fotbal cum sincer nu mi-a mai fost dat sa vad. Devotati propriei echipe pana la moarte.  Un lucru apreciabil avand in vedere ca, din pacate echipa fanion a clujenilor se afla in liga secunda. Si spre mare mea surprindere, aceeasi suporteri devotati si inimosi, sunt si mari cunoscatori de fotbal. Nu vin la stadion doar din pasiune sau dragoste pentru “culori”. Vin la stadion pentru ca se pricep la acest fenomen si ar vrea sa vada realizari cat mai multe.

Din aceste doua experiente traite de mine pot sa spun ca sportul inca nu moare. Mai are ceva de spus, si cand finantatorii si oamenii importanti din fotbal o sa realizeze acest lucru, poate incet incet o sa fie tot mai multi oameni cunoscatori pe stadioane.

Pana atunci insa cei din fotbal trebuie sa priveasca in alta parte pentru a intelege asta. De exemplu la handball. Un sport care ca prin minune a iesit de cativa ani din moarte clinica, si acest lucru se reflecta in rezultate. Steaua in Champions League avand 3 victorii din 4 meciuri. UCM Resita castigatoare de doua ori la rand a Challenge Cup. Nationala masculina calificata la un turneu final dupa 14 ani si se poate continua pe aceeasi linie cu rezultatele handabalistelor, baschetbalistilor si asa mai departe. Si nu doar rezultatele spun acest lucru, ce si afluenta mare de spectatori la arene precum si entuziasmul cu care sunt sustinute aceste echipe.

Pana cand acea zi va veni, sper doar ca FC Bihor sa o tina pe aceeasi linie, si sa-i vad luptandu-se pentru o promovare mult visata de publicul oradean.

Sportul nu a murit….doar partial. Si este doar o moarte clinica din care se poate oricand trezi, cu putina imaginatie si cu putin fler din partea celor care conduc sportul si a finantatorilor.

~ by gogsterus on November 12, 2008.

One Response to “Cand sportul moare….”

  1. [...] alt post interesant pe ziua de azi, care trateaza si acest subiect, gasiti pe “Glob-u” Gogian al lui Gogu, pe care vad ca-l tine [...]

Leave a Reply