Asteptand ziua de maine….

Stau la lucru si timpul parca s-a oprit in loc. Parca este o fiinta vie care stie ca maine seara o sa pornesc la drum, ca tot romanul de 1 mai. Un mini-concediu de 3 zile, la munte, cu prietenii, cu multe beri si mititei si gratare….Ce poate fi mai frumos??? Altfel spus toata clasa muncitoare asteapta acelasi lucru in continuu….putinele ocazii in care se poate bucura de  libertate, fara sa il streseze seful frustrat, sau clientul iritat sau oricare alt factor de stres intalnit zilnic la orice post de lucru. Cele cateva sarbatori, care inseamna cateva zile libere sunt cele mai asteptate momente practic, impreuna cu acel moment culminant al anului cand poti sa-ti faci un concediu de 2 saptamani, pentru care  lucrezi un an.

Dar de fiecare data cand se aproprie un astfel de moment, ceasul (spart intre timp) ticaie cu o lentoare agonizanta, iar perceptia generala ii ca s-a oprit si ca timpul sta in loc. Pana la urma va trece si ultima zi de lucru, greu, poate chiar agonizant si frustrant de greu si dupa aceea….time-out. Munte, aer curat, bere cat incape si distractie la maxim, dupa care ne intoarcem toti la viata de zi cu zi, asteptand sa ne streseze ceva sau cineva.

Oricum important ii sa te distrezi cu fiecare ocazie pe care o ai (si am sa provit din plin de ea ), ca cine stie….poate pe viitor va fi mai rau…sau mai bine.

~ by gogsterus on April 29, 2009.