Ca la noi…la nimeni

Dupa bunul obicei, in fiecare dimineata cand ajung la serviciu, beau o cafea, fumez o tigara….rutina obisnuita altfel spus. Daca nu am foarte multe de facut, citesc si presa sportiva(vorba vine sportiva…mai degraba can-can).

Oricum zilnic descopar cu stupoare ca acesti “jurnalisti” sunt praf(am folosit un termen bland ) ).

De exemplu astazi vad si eu o stire normala, care nu are nicio legatura cu Jijinho sau Borcea, sau mai stiu eu ce personaje mioritice apar in general prin presa, o stire despre Eduardo. Baiatul acela braziliano-croat, fotbalist la Arsenal, care acum 10 luni a fost rupt in 2, la propriu(dubla fractura de tibie si peroneu), de un oarecare Martin Taylor de la Birmingham, la fel ca si  austriacul de la Middlesbrough pe nume Emanuel Pogatetz(culmea…e si capitanul echipei), care a avut o intrare ingrozitoare cu ambele picioare in fata la Rodrigo Possebon pustiul lui Manchester United. Facand o mica paranteza, sper sa aiba vreo 2 intrari de genu si in meciul cu Romania, la cateva “vedete” ale noastre, care stiu doar sa dea din gura….fotbal mai putin. Stiu ca sunt rau, dar cativa jucatori de la noi, chiar ar merita sa aibe rupte picioarele cateva luni bune, poate asa se trezesc la realitate.

Revenind, articolul incepe cum nu se poate mai bine: “După o accidentare gravă la genunchiul stâng,”….de aici sa inteleg ce?? Poate ca pentru acest ilustru jurnalist dubla fractura de tibie si peroneu inseamna genunchi???? Am trecut cu vederea pana la urma, poate pentru ca dupa vreo 3 comentarii de genu: “jurnalistii lui peste ce sunteti!!! nici macar nu stiti ca nu la genunchi a fost accidentat”, greseala a fost remediata si au scris: “După o accidentare gravă la piciorul stâng,”…Macar atata…s-a corectat baiatul, as fi spus daca nu citeam articolul pana la capat. Articol in care apar fraze de genu: “Sunt foarte fericit că am jucat în primul meci meci după zece luni.” …aha …meci meci..adica meci la patrat ?? ) Continuand cu acelasi articol mai gasesc asa: “Insă în dousă săptămâni voi fi restabilit total“…..aaaaaaaa …dousa ????Eu inteleg ca ii graba mare, trebuiesc inventate multe articole, timpul ii cam strange cu usa. Dar acuma chiar asa?? Inteleg si viteza supersonica pe care o au jurnalistii la tastat si ca defapt a vrut sa scrie “doua saptamani” dar din graba a scris dousa…Dar de aici, pana la a da drumul pe site la un articol scris asa, ii cale lunga. Mai ales ca s-a corectat odata din cauza atentionarilor primite si tot nu a observat in ce hal a reusit sa scrie.

Cam asta poti gasi pe oricare din site-urile “marilor publicatii sportive” zilnic. Lipsa crasa de profesionalism, de respect fata de cititor si foarte multa incompetenta!! Eu tot stau si ma gandesc cine ii idiotul care ii mai si plateste??!!! Pe langa cele mai sus amintite, mai si inventeaza toata ziua numai scandaluri si interviuri si tot felul de ineptii cum rar se pot vedea.

Dar asta este. Traim in Romania si orice este posibil. Pana la urma cam asa ii in toate domeniile…..

Incompetenta specifica

Fiind un mare pasionat al sportului in general, mi-am facut si timpul necesar sa analizez cateva aspecte ale lui, dar mai ales alea fotbalului. “Marile” rezultate din Champions League mi-au si oferit ocazia perfecta sa fac acest lucru.

Vorbind la primele meciuri ale Stelei si ale CFR-ului cu prietenii, am remarcat o mica particularitate a noastra. Indiferent cati straini avem in echipe, sindromul romanesc persista. Initial am crezut ca nu avem conditia fizica necesara pentru a juca la acest nivel. Lucru care poate parea destul de evident, dar pe care eu il contrazic. La masacrul de la Munchen, Golanski un “roman” veritabil, avea alergat in minutul 40 peste 5 kilometri si pana la final peste 10. Este doar unul din jucatorii Stelei, toti avand cam aceeasi distanta alergata. Asta arata clar ca putem alerga. Dar atunci de ce persista imaginea ca rezistam pana in minutul 60 si dupa se rupe tot ???? Foarte simplu. Raspunsul trebuie cautat la staff-ul tehnic, medical…etc si chiar la conducerile cluburilor care nu inteleg cat de important ii sa ai oameni specializati pe anumite segmente. Adica nimic mai simplu…..alergam mai mult ca ei!!!!!!!! Singura problema este ca alergam degeaba, facem efort inutil si nu rezolvam absolut nimic cu el. Aici deja ar trebui sa se vada calitatea oamenilor de pe banca, a preparatorilor fizici….Oameni care sunt pur si simplu slab pregatiti sau incompetenti.

Este exact acelasi sindrom romanesc ca si in orice alt domeniu de activitate. Fie ca este vorba despre politica, sport, firme…nu conteaza. Romanul trebuie sa inteleaga un lucru simplu. Fara specialisti nu poti sa faci un lucru cu adevarat bun. Pana atunci ramanem la vechile noastre  proverbe idioate gen: “merge si asa”

Cand sportul moare….

Despre sport as putea sa scriu manuscrise intregi, dar nu am sa o fac, pentru ca mi-ar lua prea mult timp si pentru ca nu are rost sa dezgropam mortii. Asa ca m-am gandit sa scriu doar despre “moartea” aparenta a sportului romanesc.

Sincer, la inceputul acestui an am crezut ca sportul a intrat in moarte clinica. O senzatie amplificata de mocirla din fotbalul mioritic, care ne place sau nu inca este sportul rege. Cunoastem cu toti ce se intampla in fotbal. Arbitraje “comandate”, valize, brichete si tot felul de nazdravanii de acest gen. Mai trist este ca din cauza acestor elemente care apartin sportului rege publicul a uitat de fapt esenta acestui sport. Sau cel putin, asta am crezut o buna perioada de timp. Insa m-am inselat, si m-am inselat tare. Am avut nevoie de 2 meciuri ale echipei mele de “suflet”, pana la urma (FC Bihor) sa-mi dau seama ca lucrurile nu stau chiar asa.

Acum doua saptamani, vazand parcursul foarte bun al echipei (6 victorii si 2 egaluri in ultimele 8 meciuri), m-am gandit sa ma duc la stadion dupa foarte multi ani de deceptii si dezamagiri. L-am sunat pe bunul meu prieten Bogdan si ne-am dus la meci. Ma gandeam ca va fi un meci tipic de esalon inferior, cu doua echipe care incearca sa mimeze fotbalul si se zbat in mediocritate. Mare mi-a fost surprinderea cand am vazut cum stau lucrurile. Stadion destul de populat, pentru un meci de liga a doua, cu aceasi suporteri oradeni care vin la meci pentru a vedea macar o samnata de fotbal nu pentru a face scandal, taraboi, sa injure aiurea.

Meciul in sine a fost de o calitate foarte ridicata pentru nivelul ligii secunde, cu o echipa, FC Bihor, plina de jucatori  tineri, foarte talentati, la care nu le este frica sa joace fotbal. Aparare avansata, iesiri foarte bune la off-side, pressing agresiv…adica exact la ce nu ma asteptam. Nu intru in date tehnice, pentru ca nu are rost. Important a fost faptul ca am vazut un meci de foarte buna calitate si m-am dus acasa multumit.

Dupa meci prietenul Bogdan a venit cu o idee trasnita. Ce-ar fi sa mergem la Cluj la urmatorul meci. Am zis ok, pentru ca oricum aveam si alte treburi de rezolvat la Cluj. Drumul si toate celalalte amanunte nu le mai scriu, pentru ca le-a scris deja Bogdan la el pe blog.

Ce as vrea insa sa scot in evidenta, este cu totul altceva. La Cluj am gasit niste iubitori de fotbal cum sincer nu mi-a mai fost dat sa vad. Devotati propriei echipe pana la moarte.  Un lucru apreciabil avand in vedere ca, din pacate echipa fanion a clujenilor se afla in liga secunda. Si spre mare mea surprindere, aceeasi suporteri devotati si inimosi, sunt si mari cunoscatori de fotbal. Nu vin la stadion doar din pasiune sau dragoste pentru “culori”. Vin la stadion pentru ca se pricep la acest fenomen si ar vrea sa vada realizari cat mai multe.

Din aceste doua experiente traite de mine pot sa spun ca sportul inca nu moare. Mai are ceva de spus, si cand finantatorii si oamenii importanti din fotbal o sa realizeze acest lucru, poate incet incet o sa fie tot mai multi oameni cunoscatori pe stadioane.

Pana atunci insa cei din fotbal trebuie sa priveasca in alta parte pentru a intelege asta. De exemplu la handball. Un sport care ca prin minune a iesit de cativa ani din moarte clinica, si acest lucru se reflecta in rezultate. Steaua in Champions League avand 3 victorii din 4 meciuri. UCM Resita castigatoare de doua ori la rand a Challenge Cup. Nationala masculina calificata la un turneu final dupa 14 ani si se poate continua pe aceeasi linie cu rezultatele handabalistelor, baschetbalistilor si asa mai departe. Si nu doar rezultatele spun acest lucru, ce si afluenta mare de spectatori la arene precum si entuziasmul cu care sunt sustinute aceste echipe.

Pana cand acea zi va veni, sper doar ca FC Bihor sa o tina pe aceeasi linie, si sa-i vad luptandu-se pentru o promovare mult visata de publicul oradean.

Sportul nu a murit….doar partial. Si este doar o moarte clinica din care se poate oricand trezi, cu putina imaginatie si cu putin fler din partea celor care conduc sportul si a finantatorilor.

Muzica….aceasta ambrozie contemporana

Ce sa poti spune despre muzica ce nu s-a mai spus??? Sincer va spun, fara pic de falsa modestie…..extrem de multe si mai ales despre calitatea muzicii.

Daca vrei sa fi obiectiv in acest domeniu trebuie sa treci prin anumite etape. Eu unul sunt foarte bucuros ca am avut onoarea sa cant la un instrument pentru ca asa mi-am dat seama ce inseama cu adevarat muzica. Poti sa scrii o mie de definitii despre muzica, dar ce simti in mometul in care esti pe scena si te aplauda(sau huiduie) 1,2,3-10000 de oameni este…..vorba reclamei….priceless. Atunci simti cu adevarat ce inseamna muzica. Sa simti ca ai alaturi de tine o sumedenie de oameni, de toate varstele, de toate religiile …etc. Un sentiment unic pe care l-am trait si care este de neuitat si care din pacate nu poate fi impartasit sau redat in vorbe.

Un lucru este insa cert: doar anumiti oameni pot sa ajunga sa inteleaga ce inseamna muzica de calitate cu adevarat. Este probabil un dar nativ, sau poate chiar ambitia de a nu fii ignorant si mediocru, sau poate doar norocul de a ajunge intr-un cerc de oameni care te ajuta sa intelegi. Indiferent de conditiile in care ai ajuns sa asculti muzica “buna” te poti considera privilegiat de soarta. Odata descoperita aceasta “arta” nu mai este cale de intoarecere. Te afunzi tot mai mult in ea, si cu cat trece mai multa vreme iti dai seama ca vrei tot mai mult. Simti dorinta de a cunoaste mai mult, de a intelege, de a te perfectiona ca om, lucru care pana la urma te face sa realizezi ca si printr-un simplu lucru ca o muzica de buna calitate poti sa evoluezi.

Fiecare are gusturile lui. Nu am sa neg acest adevar. Dar si prin gusturi arati oamenilor din jurul tau cine esti de fapt si care-i scopul tau pe aceasta lume. Cand ai puterea sa inoti contra curentului inseamna ca esti intr-adevar cineva si nu te mai poate opri nimeni.

Telefonia….bat-o vina

Acum vreo 3-4 luni m-am hotarat sa schimb operatorul de telefonie mobila. Pentru cei din Oradea este lesne de inteles cum ii sa nu ai semnal in plin centru de oras, sau sa-ti scrie pe telefon busy-network. Asa ca am abandonat “portocala” dupa foarte mult timp si am trecut la altii, mai ales pentru ca sunt genul de om care doar vorbeste la telefon, nu il tine ca si bibelou sau pentru tot felul de alte minunatii (poate cand o sa aiba optiune de facut cafea o sa il folosesc si pentru altceva )).

Am facut abonament, servicii ireprosabile, semnal foarte bun…fara busy network si alte surprize neplacute, adica fix ce imi doream. O retea la care sa pot sa ma folosesc de functia de baza a unui telefon mobil.

Dupa aproximativ o saptamana ma suna un numar necunoscut. Nimic deosebit pana aici. Facand o paranteza, in continuare sunt foarte multumit de noua retea. Deci numar necunoscut care intreaba pe un ton foarte oficial: “Nu va suparati. Fabrica de zahar x??”. Eh, o fi o simpla greseala, a fost primul meu gand, numai ca pe masura ce a trecut timpul tot mai des suna telefonul si persista aceeasi intrebare: “Alo…fabrica de zahar??”. Sincer acest lucru a inceput sa ma supere, deoarece se intampla destul de des(de 4-5 ori pe zi).

Asa ca astazi, intr-un moment de inspiratie divina, am dat “search” pe “google” la propriul numar de telefon. Supriza!!!!! Intr-adevar pe net la respectiva fabrica de zahar este numarul meu. Asa ca le-am scris un mail sa faca bine sa schimbe numarul de pe net.

O fi doar ghinion?? Tot ce se poate….Sau poate ii un semn ca nu trebuia sa schimb reteaua?? ….Totusi eu zic ca este doar o coincidenta si sper ca se rezolva, altfel am sa ajung probabil sa cred ca sunt angajat la fabrica de zahar si chiar o sa ma duc sa le cer leafa pentru postul de “centralist”

Sa incepem…

Incepand incet si sigur numele blog-ului nu este doar o gluma facuta la adresa unui “mare” contemporan . Chiar deloc as putea spune. De ce???…s-ar intreba unii… Nimic mai simplu. Imi vine greu sa o spun dar adevarul este ca aberatia scoasa de acest simplu cioban (caruia sincer nu o sa-i dau prea multa atentie) caracterizeaza in general nivelul de cultura al acestui popor. Si nu sunt doar vorbe spuse in vant, ce sunt bazate pe fapte reale ca de exemplu: dupa cum se poate observa, datorita campaniei electorale, jijinho nu mai are voie sa apara la televizor, doar in emisiuni electorale. Rezultatul??? Foarte simplu…a scazut drastic rating-ul emisiunilor frecventate de el, ceea ce demonstreaza ca intr-adevar exista foarte multi oameni care abia asteapta sa-l vada, sa-l auda, sa stie ce a mai facut. De aici eu (si nu numai) am ajuns la aceasta concluzie simpla mai sus citata. Suntem “corigenti” la capitolul cultura si nu numai. Iar sincer vorbind nici nu trebuie sa te chinui sa-l iei la misto pe jijinho. O face singur prin fiecare aparitie televizata ). In completare vroiam sa mai spun ca al doilea cuvant al titlului nu se trage de la Octavian Goga. Este doar o derivare a numelui meu de familie Am vrut sa specific acest aspect, ca sa nu existe loc de intrebare ulterior.

Dar sa trecem peste asta. De ce mi-am facut eu oare blog?? hhhhmmm foarte buna intrebare la care inca si eu caut raspunsul. Poate pentru ca ma bateau anumiti oameni la cap?? Sau poate pentru ca sunt curios sa vad ce cred altii despre ideile mele ?? Nu stiu sincer. Important este ca tocmai se naste primul post pe el si in continuare vedem ce va urma.